Am plecat de la întrebarea “cum ar fi dacă o monedă ar crește cu 400% în șase luni și ar pierde jumătate din valoare într-o săptămână?” Ar fi definiția unei dezinflații galopante (cumperi mai mult cu un leu, sună bine pentru tine dar e nasol pentru economie) urmată de inflație brutală (cumperi mai puțin cu aceiași bani, ce-ți mai face salariul?).
Să ne imaginăm că s-ar întâmpla asta cu leul (și s-a întamplat în anii 90′, vremuri nasoale pentru economie). Sau că s-ar întâmpla cu euro. Ar fi un scenariu de război, COVID-99, invazie alien.
Pentru a fi folosibilă în plăți curente, moneda (coin, currency) trebuie să fie relativ stabilă. Asta ne permite să ancorăm valoarea lucrurilor la un anumit nivel. Ne permite să ne facem planuri. Să construim sau să economisim.
Orice schimbare abrupta de preț trebuie să fie strict legată de produsul/serviciul pe care îl plătim. Ca să fie justificată, scumpirea/ieftinirea trebuie să vină în primul rând de la cerere și ofertă. Nu e OK ca același laptop să coste 0.05 BTC acum o săptămână și 0.1 BTC astăzi, deci dublu. Și odată cu el, mâncarea, hainele, munca, totul.
Iată cum a fluctuat leul față de euro, dolar american și lira sterlină în 12 luni (20 mai 2020-19 mai 2021):
Asta ne spune ceva si despre relatia EUR-USD, sau EUR-GBP. Cu tot cu Brexit sau invadarea Capitoliului, fluctuațiile maxime anuale au fost pe la 10%.
Și iată cum a fluctuat moneda digitală, alternativă și descentralizată Bitcoin în aceeași perioadă:
(sursa: thetrendz.eu)
E mai puțin importantă valoarea absolută a unei criptomonede, dacă vrem să facem plăți cu ea. Contează mai mult stabilitatea ei, cu variații mici, de cateva procente anual. Orice fluctuație de zeci de procente transformă acel asset într-un instrument de speculație, cu risc mare.
Iar asta e altă mâncare de pește, pentru altfel de jucători: rechini și peștișori.
Just my 50 cents (0,000012 BTC azi).