Primul lucru de știut: să ai un câine este ca și cum ai avea (încă) un copil. Mai ales la început.
De ce să nu îți iei câine
În primele săptămâni cățelul nu știe să meargă în lesă. Durează cel puțin 10 zile pănă se obișnuiește cu propria casă (adică a ta), timp în care se mai scapă unde îi vine. În mijlocul bucătăriei, eventual. De două, trei ori pe zi. Apoi, îți ia cam o lună pănă te obișnuiești cu ideea unui intrus animalic în apartament. Și nu în ultimul rând, va trebui trebui să îl scoți afară de două ori pe zi și să îl tratezi dacă e bolnav. Timp de 10-15 ani.
Asta ca să înțelegi implicațiile și eventual să ai contra-argumente când un membru al familiei vrea cățeluș.
De ce să îți iei câine
Pentru că s-ar putea să merite.
Un câine transformă energia casei în care stă. O transformă în bine. Dacă o familie este o porție de cartofi prăjiți, câinele e ca un ketchup, o maioneză, un sos sour-cream pus pe deasupra. Cu tot cu halba de bere. Câinele te “scoate din tine” într-un fel pozitiv, te pune în legătură mai strânsă cu exteriorul, cu imediatul. Și te scoate la propriu, când începi să savurezi ieșirile în parc dimineața. Sau când te apuci de alergat și constați că animalul e un bun companion de jogging (depinde de rasă). Nu de alta dar vine semi-maratonul și nu vrei să te faci de râs chiar de tot față de colegii mai tineri din firmă. Și chiar cred că alergarea de dimineață cu câinele m-a ajutat să termin cu fruntea sus primul meu semi-maraton, la a doua tinerețe. Chiar dacă mi-am bulit un genunchi pentru câteva luni bune.
Încă o schimbare pe care am observat-o: având câine, intri în vorbă cu tot felul de oameni, unii chiar interesanți. Și de obicei oamenii care se luminează la față când văd o potaie haioasă sunt oamenii cu care nu îți pare rău că stai de vorbă. Indiferent de proveniența sau stratul social din care aparțin.
Află cu ocazia asta și de ce se tăvălesc câinii prin chestii urât mirositoare. Ca să nu zici ca n-ai știut.
