Ce caine haios, ia uite cum a văzut el un petic de iarbă proaspăt cosită, ce frumos miroase acolo, cum se tavalește el și se pune pe spate și se rostogolește. Zici că e Baloo când se scărpina de copac, așa face labradorul ăsta cu iarba. Bine că e negru, că dacă era alb se înverzea de tot.
Dar ce tot adulmecă el acolo unde se tăvălește? Și de ce se pune iar pe spate exact în locul ăla? Ha ha, ce amuzant e, cum sta cu picioarele în sus, ia să văd totuși ce miroase el acolo.
SHIT.
E un pește mort de care cîinele meu se freacă plin de voluptate.
Marsh bestie, nu am timp să îți fac duș și în dimineața asta, unii dintre noi mai și lucrăm.
Și totuși, de ce face asta? Sunt câteva explicații mai des menționate pe net . Toate au la bază instinctele moștenite de la lupi. Două mi se par plauzibile:
-Câinele se “acoperă” cu mirosul mortăciunii ca să își ascundă mirosul propriu. Când pleacă la vânătoare va fi mai greu de detectat, prada simte miros de cadavru (morții nu mușcă) și nu de prădător.
-Aduce mirosul în grupul de lupi din care face parte. Va atrage atenția colegilor, desigur și pe cea a colegelor. Alți lupi din grup pot lua urma mirosului pentru a găsi cadavrul (fapt confirmat) și a se înfrupta, yummy.
Mai multe detalii: aici, aici sau aici.
Bestie ce ești.
