Tremuram sub vantul rece amplificat de viteza bărcii. Era cam 5 dimineața și cafeaua caldă băută pe verandă cu 10 minute inainte nu prea mă ajuta. Dacă de obicei e liniște în Deltă, la ora aia parcă dormea și apa. Gazda noastră ne-a dus în locuri știute numai de el și de sătenii lui. Acolo avea montate vintirele, un fel de capcane pentru pești. Cu serie de autorizare, legal. Captura n-a fost prea mare în dimineața aia, dar am prins un somn care era să ne cârpească peste ochi cu cele 6-7 kile ale lui. De parcă nu-i aveam deja cârpiți, tot de somn. Ne-am regăsit mai târziu, la masă. A fost gustos, ca toate mâncărurile din Deltă.
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0